Un experiment care dă lumea știintei peste cap! Rușii au închis 3 zile într-o cameră un bolnav psihic! Ce a urmat, este șocant

Ruşii sunt cunoscuţi pentru experimentele lor ciudate, iar ceea ce urmează să vedeţi mai jos nu va dezamăgi. Un pacient cu probleme psihice grave este pus sub observaţie pentru câteva zile.

Familia acestuia a susţinut că poate să leviteze, aşa că oamenii de ştiinţă ruşi au vrut să se convingă de acest lucru. Pacientul a fost pus într-un spațiu unde camerele de supraveghere l-au filmat non stop.

Comportamentul acestuia a început să deraieze dintr-o dată. Acesta a început să se caţere pe pereţi şi să se mişte haotic, ajungând, într-un final, să leviteze, aşa cum a spus familia sa.

Ruşii au reuşit să facă multe astfel de experimente care scot în evidenţă ciudăţeniile umane, iar unul dintre cele mai cunoscute este un experiment din anul 1940, în care cinci oameni au fost ţinuţi trezi timp de 15 zile cu ajutorul unui gaz pe bază de stimulent.

Aceştia au fost încuiaţi într-un mediu sigilat şi monitorizaţi cu atenţie, mai ales că gazul pe care îl inhalau era destul de toxic. În această perioadă nu existau camere de supraveghere, aşa că foloseau microfoane şi pereţi de sticlă.

Persoanele care au fost supuse acestui test erau prizonieri politici de război, duşmani de moarte ai statului în timpul celui de-al doilea război mondial. Totul a fost în regulă în primele cinci zile.

Persoanele implicate nu s-au plâns foarte tare, mai ales că li s-a promis faptul că vor fi eliberaţi la sfârşitul experimentului dacă reuşesc să facă faţă şi să nu doarmă pentru 30 de zile.

Conversaţiile şi activităţile lor erau monitorizate cu atenţie, iar subiectul principal de discuţie erau incidentele traumatice din trecut, iar după cea de-a patra zi starea generală s-a transformat în ceva din ce în ce mai morbid.

După cele cinci zile aceştia au început să se plângă despre circumstanţele şi evenimentele care i-au adus în stadiul din prezent şi au demonstrat simptome de paranoia severă. Au încetat să vorbească unul cu altul şi au început să şoptească.

În mod ciudat, aceştia au crezut că pot câştiga încrederea dacă îşi turnau camarazii sau colegii de experiment, iar prima dată oamenii de ştiinţă au crezut că este un efect al gazarii la care erau supuşi.

După nouă zile, au început primele ţipete. Un bărbat fugea dintr-un colţ în altul şi a ţipat timp de trei ore întregi. Cercetătorii au realizat că şi-a distrus corzile vocale.

Ceilalţi au continuat să îşi facă activitatea, fie să nu îl bage în seamă, fie să şoptească în microfoane până când cel de-al doilea prizonier a început să ţipe. După încă trei zile, cercetătorii au verificat dacă microfoanele mai funcţionau, pentru că nu se mai auzea niciun sunet.

Nivelul de consum al oxigenului indica faptul că toţi cei cinci participanţi erau încă în viaţă. Mai mult, consumul de oxigen era acelaşi ca cel al unor oameni care depun foarte mult efort.

În ziua numărul 14, cercetătorii au făcut ceva ce au zis că nu ar face pentru a primi o reacţie de la participanţi, au vorbit cu aceştia pentru a vedea dacă sunt morţi sau în stare de vegetaţie.

Au anunţat că vor deschide uşile pentru a verifica microfoanele şi i-au rugat să se îndepărteze de uşă şi să stea întinşi pe podea, sau altfel vor fi ucişi. Cei care se vor supune, vor fi eliberaţi imediat.

Spre surprinderea lor, au auzit un singur răspuns, un bărbat care a spus pe un ton calm că nu mai vor să fie eliberaţi. Oamenii de ştiinţă şi militarii au avut multe dezbateri, iar faptul că nu mai există nicio reacţie i-a obligat să deschisă uşile în ziua numărul 15, la miezul nopţii.

Camera a fost invadată de aer curat, iar vocile din microfoane au început să obiecteze imediat, cerând să pornească gazul înapoi, într-un mod disperat. Patru dintre ei au început să urle, pentru că cel de-al cincilea decedase.

Prizonierii nu s-au atins de mâncare, dar au folosit-o pentru a acoperi gurile de aerisire, făcând ca spaţiul să se umple de apă. Cei partru sufereau răni masive, bucăţi de carne li se desprindeau efectiv de pe corp.

Poziţia rănilor arătau ca şi cum erau cauzate de ei înşişi, organele de mai sus de coaste şi-au mişcat poziţia, expunând plămânii. Vasele de sânge şi organele au rămas intacte, dar au ieşit din corpurile celor care erau încă vii.

Militarii care au văzut ceea ce s-a întâmplat cu prizonierii de război au împrumutat acelaşi comportament sau s-au sinucis în cursul următoarelor săptămâni. Doar doi dintre prizonierii originali au supravieţuit şi au fost mutaţi într-o clinică.

Totuşi, aceştia cereau cu disperare mai mult gaz şi să fie ţinuţi trezi. Medicii au descoperit că unul dintre ei era extrem de imun la orice fel de sedativ şi a murit pe masa de operaţie, având de trei ori nivelul normal de oxigen în vasele de sânge.

Pentru imaginile complete, click aici:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*