dssa

Un bărbat a murit într-un azil de bătrâni, însă ultimele sale cuvinte au emoţionat pe toată lumea A murit într-un azil de bătrâni. Ce mesaj a lăsat în urmă

În azilele de bătrâni din România îşi trăiesc ultimele zile sute de vârstnici care aşteaptă ceas de ceas un singur lucru: un semn de la cei dragi.

Un apel, o scrisoare, un mesaj sau o vizită sunt lucruri simple, dar care contează atât de mult pentru bătrânii noştri! Din nefericire, noi uităm de ei şi astfel ultimele lor clipe sunt pline de tristeţe şi dezamăgire. Un astfel de sfârşit trist a avut şi bătrănelul de care vă povestim în acest articol. În ziua în care a decedat, asistentele au găsit printre lucrurile lui un mesaj scris pe o foaie, care le-a făcut să verse multe lacrimi, potrivit punct.tv.

Vă redăm mai jos conţinutul mesajului şi sperăm să învăţaţi ceva din aceste cuvinte:

“Ce vezi tu, asistento? Ce vezi? Ce crezi, când te uiți la mine? Un bătrân prostuț, capricios… Cu o viață neînțeleasă, cu privirea absentă? Care consumă degeaba mâncarea, când tu strigi „Străduiește-te!” Crezând că el nu observă ce faci tu. Care mereu își pierde ciorapii și pantofii? Care nu insistă… Permițându-ți să faci cu el ce vrei tu? Care nu are cu ce-și umple ziua, decât cu baia și mâncarea? Așa crezi tu? Acestea vezi tu? Deschide ochii, asistento. Tu nu mă vezi. Îți voi spune cine sunt eu, chiar și stând aici tăcut, Supunându-mă regimului vostru, mâncând doar ce vreți voi. Iată cum sunt un băiețel de 10 ani, locuind cu tata și mama, cu frații și surorile mele. Ne iubim unii pe alții. Iată-mă-s un tânăr de 16 ani, cu picioarele înaripate, Visând să-mi întâlnesc în curând dragostea vieții mele. Iată-mă-s mire, care are 20 de ani și căruia îi saltă inima, Ținând minte jurămintele, pe care le-a promis să le îndeplinească. Iar acum am 26 de ani și am un copil. Copilul meu, care are nevoie de îndrumarea, protecția mea și de o casă. Iată că am împlinit și 30 de ani! Micuțul meu a crescut repede, Suntem uniți prin legături indestructibile. Iar când aveam 40 de ani, fiii mei au crescut și au părăsit casa natală. Însă lângă mine este soția mea și ea nu mă lasă să fiu trist. Și iată cum la 50 de ani iarăși copiii se joacă lângă picioarele noastre, Iarăși suntem eu, soția mea și nepoții. S-a lăsat întunericul asupra mea — soția mea a murit. Mă uit spre viitor și mă cutremur îngrozit. Acum trăiesc de dragul copiilor și nepoților mei. Și mă gândesc la anii… la dragostea, pe care am avut-o. Acum sunt bătrân… și viața este un lucru crud. Bătându-și joc, ea obligă bătrânețea să arate nostim. Corpul se ramolește și se descompune, măreția și puterea mă părăsesc. Acolo, unde cândva era inima, acum este o piatră. Însă în acest ambalaj ramolit încă mai trăiește un om tânăr, Iar și iar inima mea pulsează, bate. Țin minte toată fericirea și toată durerea mea. Eu iubesc și trăiesc! În această viață ca înainte. Mă gândesc la anii, care au fost atât de puțini. Au trecut atât de repede. Și voi fi de acord cu faptul că nimic nu este veșnic. Așa că deschideți ochii, oameni! Deschideți-i și priviți. Eu nu sunt un bătrân capricios! Uitați-vă mai atent, observați-mă pe MINE!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*