Si-a luat inima in dinti si si-a spart singura, cu o seringa uriasa, umflatura care ii aparuse pe incheietura mainii. Cand a vazut ce iese de acolo, i s-au inmuiat picioarele!

Femeia avea probleme de cativa ani cu un chist care ii tot aparea pe interiorul incheieturii mainii, desi era drenat constant.

Nicolette Madanat, vlogger pe YouTube, a ales sa impartaseasca aceasta experienta handmade „suculenta” cu toti abonatii canalului sau de YouTube.

In videoclipul de mai jos, ea foloseste o seringa cu un ac neobisnuit, de 1,6mm, folosit de obicei pentru piercing-uri, pentru a perfora pielea si invelisului sacului cu puroi.

Imediat, din chist incepe sa „izvorasca” o substanta de consistenta unui gel, de culoare aurie.

Cele mai frecvente 5 organe in care se pot dezvolta chisturile
O umflatura dura la palpare sau descoperita intamplator, in urma unor investigatii este intotdeauna un motiv de ingrijorarare. Potrivit medicilor, nu toate aceste formatiuni, de cele mai multe ori chisturi, sunt tumori, ba mai mult, nu toate sunt canceroase.

Chistul este un fel de saculet delimitat la exterior de un perete celular, in care se gaseste lichid, gaz sau substante semisolide (dar nu puroi, in acest caz vorbim de abcese). Diferenta intre chist si tumori este ca acestea din urma sunt aglomerari de celule, benigne sau maligne

Chisturile pot sa apara in orice tesut al corpului, la orice varsta, pot fi unice sau multiple, au marimi diferite (de la chisturi mici, microsco­pice chiar, la unele mari, care dau simptome prin comprimarea organului gazda, a tesuturilor vecine sau a vaselor de sange).

Chisturile nu sunt maligne, dar tumorile canceroase pot determina uneori formarea de chisturi, de aceea, pentru siguranta, in cazul in care se decide extirparea lor, urmeaza exa­minarea microscopica. Iata cateva organe in care se pot forma chisturi:

1. Ovare
La nivelul ovarelor se pot forma mai multe tipuri de chisturi:

– Chistul functional este cel mai comun tip de chist ovarian. Mai este numit si chist fiziologic, adica non-patogenic. El se dezvolta din tesuturile care se schimba in timpul procesului de ovulatie. Ovarele produc in mod normal in fiecare luna structuri chistice numita foliculi. In mod tipic acestia se transforma la loc in tesut ovarian normal dupa ovulatie. Dar uneori apare o eroare si chistul plin cu lichid stagneaza pentru un timp. Chisturile functionale se impart in doua categorii: chisturi foliculare si chisturi ale corpului luteal.

– Chistul dermoid. Un chist dermoid este in principal grasime dar poate contine un amestec de diferite tesuturi,par,dinti,etc. Acestea sunt deseori mici si in mod obisnuit nu determina manifestari. Foarte rar, ele devin mari si se sparg, determinand sangerari in abdomen, ceea ce constituie o urgenta medicala.

– Endometriomul. Acestea sunt chisturi care se formeaza cand tesutul endometrial ( acel tip de tesut care se afla in interiorul uterului ) invadeaza ovarul. Este controlat de schimbarile hormonale lunare care determina chistul sa se umple cu sange. Sangele din interiorul sau este inchis la culoare, maro-roscat. Endometrioame multiple se gasesc in afectiunea numita „endometrioza”. Desi asimptomatice deseori, endometrioamele pot fi dureroase, in special in timpul ciclului sau in timpul actului sexual,iar cea mai redutabila complicatie este ca determina sterilitate.

– Chistadenomul. Chistadenoamele sunt chisturi care se dezvolta din celulele de la suprafata ovarului. Acestea sunt de obicei benigne. Ocazional, pot creste destul de mari si deranja organele abdominale cauzand dureri.

– Ovarul polichistic-chisturi multiple. Femeile care nu au ovulatie in mod regulat pot sa dezvolte chisturi multiple. Ovarele sunt deseori marite si contin multe celule aglomerate sub un invelis exterior ingrosat. Exista multi factori care determina o femeie sa nu aiba ovulatie si sa dezvolte ovar polichistic. Sindromul ovarului polichistic este o afectiune complexa care implica multe disfunctii hormonale si ale sistemului de organe. Chisturile ovariene multiple sunt doar o fateta a acestei disfunctii.

2. Piele
Cele mai frecvente chisturi intalnite la nivelul pielii sunt cele epidermoide. Ele se localizeaza cel mai des la nivelul fetei, pielii capului, gatului, spatelui si sunt de doua ori mai intalnite la barbati decat la femei. Apar ca mici umflaturi alb-galbui, rotunde, mobile sub piele si nedureroase, care cresc incet. Pot avea diametrul de la cativa milimetri pana la 5 cm. Central se observa o mica deschidere, marcata printr-un punct negru, pe unde se poate scurge o materie alba, branzoasa.

Uneori, chisturile se pot infecta, situatie in care zona respectiva devine rosie si dureroasa, iar scurgerea are un miros patrunzator. Alteori, chisturile se rup, iar continutul lor e iritant pentru tesuturi, astfel incat zona din jur se inflameaza, fiind de asemenea rosie si dureroasa.

Chistul pilar este frecvent pe pielea capului. Are un aspect asemanator cu cel epidermoid, dar lipseste punctul negru si zona din jur este marcata de alopecie. Chistul dermoid apare mai ales in zona capului (frunte, ochi), zona sacrala sau sternala, fiind vizibil deseori de la nastere. Alteori se va dezvolta in copilarie sau la adulti tineri. Chisturile pot fi unice sau multiple, cu diametrul de 1-4 cm, au cam acelasi aspect descris anterior, dar uneori printr-un orificiu central iese un fir de par.

Chistul pilonidal se dezvolta in zona sacrala (a osului sacru, in portiunea terminala a coloanei vertebrale), interfesier si are o evolutie cronica, fiind o reactie generata de firul de par.

Apare mai ales la barbati, in special in cazul ocupatiilor care implica sederea prelungita pe scaun, fiind agravat de obezitate, transpiratie excesiva, abaterile de la igiena locala. Apare o formatiune mica, de 1-3 cm, care se mareste treptat si uneori se deschide la exterior printr-un mic orificiu, pe unde se scurge o secretie. Deseori nu da simptome, alteori insa dure­rea si secretia determina bolnavul sa mearga la medic.

Uneori chistul se poate infecta, cu formarea abcesului pilonidal, manifestat prin febra, frison, durere locala intensa, jena la mers si la statul pe scaun. Chisturile vechi sau infectate pot forma o fistula cronica, adica un canal prin care se scurge secretie purulenta. Diagnosticul si tratamentul trebuie facute de un specialist chirurg.

3. Sani
Femeile cu varsta cuprinsa intre 25 – 45 de ani sunt cele mai expuse formarii chisturilor, din cauza transformarilor hormonale produse de sarcina, menstruatie sau apropierea menopauzei. Chisturile mamare se dezvolta atunci cand o crestere anormala a glandelor si tesutului conjunctiv blocheaza ductele, provocand dilatarea si umplerea lor cu fluid.

Ele nu necesita tratament decat daca sunt voluminoase si prin presiune produc durere sau disconfort. In aceste cazuri, drenarea fluidului din interiorul chistului amelioreaza simptomele.

Aspiratia cu ac fin, utilizata in diagnosticul chistului, poate fi si o masura terapeutica prin care lichidul continut de chist este drenat la exterior. Acesta interventie se efectueaza sub ghidaj ecografic, medicul vizualizand in permanenta si in timp real localizarea chistului si pozitia acului cu care se aspira. Procedura poate fi repetata, pentru ca de multe ori chisturile formeaza la loc colectii lichidiene sau apar unele noi. Daca lichidul continut de chist prezinta sange, poate fi necesara extirparea chirurgicala a formatiunii.

4. Corzile vocale
Ele apar la o folo­si­re intensiva, neoptimizata a vocii, mai ales la profesori, cantareti, persoane care lucreaza cu publicul. Dimensiunile si localizarea lor (mai aproape de supra­fata sau mai profunde) determina gravitatea simptomelor.

Acestea pot fi: raguseala, durere sau greutate la folosirea vocii, oboseala vocala, incapacitatea de a termina propozitiile sau uneori chiar lipsa totala, pentru o perioada, a vocii (afonie). Simptomele cresc sau descresc in intensitate, dar nu dispar, ca in cazul unei simple inflamatii. Diagnosticul este pus de un specialist ORL, iar tratamentul este chirurgical, urmat de o perioada de terapie a vocii.

5. Creier
La nivelul creierului se pot dezvolta mai multe tipuri de chisturi. Arahnoida este una dintre foitele meningeale, care inveleste creierul si maduva. Uneori intre creier si arahnoida se formeaza un chist, o punga cu lichid cefalorahidian. Chisturile respective apar cel mai frecvent din perioada fetala, facandu-se manifeste inca de la nastere sau din copilarie, alteori la tineri pana la 20 de ani. In functie de marime si localizare prezinta ca simptome: durere de cap, greata, varsaturi, convulsii, tulburari vizuale sau auditive, vertij, tulburari de echilibru.

Daca intereseaza zona medulara pot aparea dureri de spate sau ale membrelor inferioare, amorteala, furnicaturi la nivelul membrelor. Diagnosticul se face pe baza unui consult la medicul neurolog si neurochirurg, coroborat cu un examen RMN, iar tratamentul va fi indicat de specialist.

Chistul coloid apare la nivelul creierului, putand obstructiona circulatia lichidului cefalorahidian, cu cresterea presiunii intracraniene. Se manifesta prin durere, greata, varsaturi, iar tratamentul este chirurgical.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*