Și-a injectat apă cu sare timp de cinci zile ca să facă avort, apoi a născut la 8 luni o fetiță și a aruncat-o la gunoi. Cum arată acum femeia ajunsă la 40 de ani

Melissa Ohden are o poveste de viață impresionantă! Mama ei a vrut să scape de ea, așă că s-a gândit să facă avort când era însărcinată în luna a opta și a aruncat-o la gunoi, însă a sfidat moartea și a supraviețuit.

Melissa are acum 40 de ani și o poveste de viață cum rar mai vezi. Pe vremea când avea 17 ani a aflat adevărul despre nașterea ei, iar de atunci, viața ei a fost dată peste cap.

Faptul că mama naturală nu a dorit-o și că a încercat tot felul de lucruri ca să scape de ea, nu i-au picat bine. Pe când era însărcinată în opt luni, din dorința de a face avort, mama naturală și-a injectat apă cu sare timp de cinci zile pentru a da copilul afară. Atunci, femeia a născut un bebeluș care cântărea 1300 de grame, care suferea de icter, stres respiratoriu și cicatrici.

Melissa a fost salvată de o asistentă care i-a auzit strigătele fără putere și plânsul ușor, după ce fusese declarată moartă de bunica ei, care era tot asistentă. Mama fetei a crezut că soluția salină injectată a funcționat și nu a știut că bebelușul ei a supraviețuit în urma acestei proceduri.

După 36 de ani Melissa şi mama ei biologică s-au putut revedea pentru prima dată, iar femeia a povestit întreaga ei viaţă într-o carte biografică.

În urmă cu aproximativ 37 de ani, Melissa Ohden a supravieţuit unui avort provocat prin infuzie salină. Acum ea este fondatoarea Comunităţii Supravieţuitorilor Avorturilor, o organizaţie care are ca scop educarea populaţiei şi oferirea sprijinului necesar supravieţuitorilor avorturilor nereuşite.

Săptămâna trecută, Ohden a împărtăşit povestea ei în cadrul Congresului Naţional „Dreptul la Viaţă”, în Louisville, Kentucky. A început prin a descrie procedura avortului care era menită să îi fi pus capăt zilelor.

În timpul unui avort prin infuzie salină, medicul introduce un ac în abdomenul mamei pentru a elimina lichidul amniotic. Acesta e înlocuit apoi cu o soluţie salină, care, de obicei, provoacă moartea fătului în cel mult trei zile. Ohden a precizat că pruncii care mor în urma acestui tip de avort sunt uneori numiţi „piele-roşie” sau „copiii bomboană de măr” deoarece soluţia sărată le face pielea roşu aprins şi determină desprinderea ei pe măsură ce soluţia pătrunde în organele interne.

Din motive necunoscute, Ohden a rezistat în soluţia salină cu două zile mai mult decât în mod normal şi a fost născută în viaţă în cea de a cincea zi. Cântarea aproximativ trei livre (1.36 kg). Ca în cazul multora, un membru al familiei a constrâns-o pe mama biologică să recurgă la varianta avortului. Deşi de cele mai multe ori presiunea pentru a alege avortul vine de la soţ său partener, în cazul lui Ohden bunica de pe mama a fost cea care a cerut avortul.

Dat fiind că bunica ei era asistentă medicală şi cunoştea un medic local, a reuşit să sară peste procedurile din spital şi să obţină un „avort secret”. Ohden a declarat: „Mama nu a fost numai îndemnată, ci a fost forţată să recurgă la un avort care ar fi trebuit să îmi curme zilele şi să o schimbe pentru totdeauna.” În timp ce mişcarea pro-avort vorbeşte mereu despre avort ca fiind o „alegere” şi un „drept”, majoritatea nu realizează că 64% din femei sunt victimele unor avorturi forţate.

Când Ohden a fost născută în viaţă, câţiva membri din spital au insistat să fie lăsată să moară. Iniţial, a crezut că medicul care se ocupă de avorturi a dat acest „ordin”. Ulterior a aflat că de fapt bunica ei este cea care a cerut să fie lăsată să moară. Din fericire, în ciuda insistentelor bunicii sale, două asistente i-au oferit îngrijirile medicale care i-au salvat viaţa.

A continuat prin a povesti cum avortul impus la care a fost supusă mama sa a distrus relaţiile din familie. După avort, părinţii ei s-au despărţit, iar legăturile mamei cu bunicii s-au înrăutăţit considerabil. Când Ohden şi-a găsit în sfârşit părinţii, ea a scris fiecăruia dintre ei o scrisoare prin care să le arate iertare şi dragoste. De asemenea, a adăugat că dacă vor dori vreodată să o caute, ea îi aşteaptă.

Din nefericire, în 2008, tatăl lui Ohden a murit. Nu i-a răspuns niciodată la scrisoare, dar ea a reuşit să contacteze câţiva membri din familia lui. Totodată, a reuşit să ia legătura cu mama biologică. Chiar şi acum, după 37 de ani, mama ei încă încearcă să treacă peste durerea provocată de avortul forţat.

Ohden a marturist: „Regretul ei cel mai mare, ca femeie de peste 50 de ani, este că nu s-a împotrivit constrângerii venite din familie. Acest lucru trebuie scos în evidentă pentru toţi cei care sunt pro avort. În ce constă de fapt puterea femeii atunci când alege avortul, dacă acesta ajunge să fie cel mai mare regret al ei?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*