Pe ei cine ii gratiaza?

In Orfelinatele romanesti moare un copil la 5 zile.
Nu trebuie sa faci investigatii ca sa iti dai seama ca acele lacasuri sunt inchisori. E suficient sa intri intr-un Orfelinat.

Produsele gen sapun sau hartie igienica sunt tinute in dulap, sub cheie, paturile sunt pline de rugina si peretii de igrasie.
Nu sunt toate la fel, dar mare parte dintre ele.
Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca noi acolo omoram copii. Ca ne prefacem ca ii tinem in viata si, cu cinism, le dam sperante ca vor avea o viata buna.
Un bun prieten, Gabriel, mi-a scris zilele trecute:

De la noi din Orfelinat nu a scapat nimeni, in afara de mine. Eu, fiind cel mai mic, eram intotdeauna batut de cei mari, iar supraveghetorii nu au intervenit niciodata. Uneori luam bataie de doua ori pe zi. Au fost 6 ani de batai cumplite si foame. Mancam numai cartofi, paine si uneori fasole.
Era sa fiu violat de doua ori, si nimeni nu m-a aparat.
Primeam dezinfectant si spirt pentru rani, numai daca erau foarte grave. Iar sapun la baie am vazut de foarte putine ori, in general cand aveam inspectii.

Am fugit din Orfelinat, am sarit pe geam de la etajul 2, de frica.
Am stat in spital cateva zile, apoi am ajuns in canal. Erau putine locuri in care te puteai ascunde de cei care te agresau, transformati in bestii, asa ca schimbam mereu canalul in care dormeam.
Familia nu m-a primit inapoi, asa ca la 15 ani am plecat de la Iasi la Constanta.
Dupa o perioada grea, am reusit sa intru la scoala si sa lucrez undeva.
Am invatat mult pentru ca stiam ca asta era singura mea sansa.
Am invatat bine o meserie si acum sunt pe mare de 20 de ani. Singurul roman de pe nava, cel mai tanar din companie pe functia mea. Sef de echipaj.
Din fericire, copilul este mult mai citit si mai inteligent decat mine.”
Gabriel

Mi-e greu sa mai scriu ceva dupa randurile lui Gabriel.
As adauga doar ca in Romania sunt acum peste 22 000 de copii institutionalizati si ca intre anii 2013 si 2015 am pierdut 228 de orfani, din diverse cauze. Pentru ei nu iese nimeni in strada.

In adevaratele Penitenciare romanesti moare un copil la 5 zile. Noi le numim “Case de copii”.
Ati vazut vreun Guvern care sa se grabeasca cu Ordonanta de Urgenta pentru ei? Sa fie atat de disperat sa ii ajute, incat la doua saptamani dupa numire sa faca totul pentru a impune Ordonanta? S-a grabit cineva sa ii ajute? Nici PSD, nici PNL, nici PDL… Nimeni!

Nimeni nu a dat doi lei pe ei. Conditiile in care traiesc sunt in continuare proaste, mai proaste decat cele din penitenciare.
Nu, in Romania marea disputa nationala este daca sa eliberam sau nu infractori.
In loc sa ii ajutam pe copii, noi îi omorâm cu zile!
PE EI CINE II GRATIAZA?

PS: poza este cu titlu de exemplu. Cand voi avea permisiunea lui Gabriel voi posta poze cu el. Multumesc.

NU uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!

Sursa: cronicipebune.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*