”Nu vreau să fiu MAMĂ DE BAIAT!”

Îl naști în chinuri. Îl educi. Îl iubești, îi coși costume de iepuraș, ursuleț, pirat și robot. Îi păzești patul atunci când e bolnav, îi citești povești cu eroi înainte de noapte bună. Îi dai cu verde de briliant genunchii zdreliți. Îl înveți să înțeleagă mașinile, avioanele, elicopterele și cum funcționează sony playstation.

Îi explici cum se merge pe bicicletă, cum se citește și cum se desenează. Plângi la primul lui careu la școală. Îl înveți să fie puternic și curajos, să deschidă ușa în fața femeilor și să le ofere haina. Îi coși scurta ruptă, strigi la geam să coboare din copac. Mori de durere când își rupe mâna, piciorul sau nasul. Te bucuri că nu și-a rupt gâtul. Roșești la adunările părintești, auzind de comportamentul lui băiețesc.

Te miri cât de repede îi cresc picioarele. Și cât de repede crește el. Te chinuie faptul că a devenit mai închis în el, că își ascunde emoțiile, te sărută mai rar pe obraz, nu-ți mai spune cum merg lucrurile la școală, și răspunde sec la întrebări. Prima lui iubire te enervează, și speri în taină că nu e decât un joc al hormonilor. Îți rogi soțul să-i povestească câte ceva despre prezervative, pentru că el e încă copil și nu are nevoie acum de copii, pentru că ei i-ar strica viitorul.

Stai pe hol cu tartinele în mână așteptându-l să iasă de la examen. Plângi la balul lui de absolvire. Îi alegi primul costum de om mare, îi arăți cum să-și lege cravata. Vorbești cu mândrie despre faptul că fiul tău e student. Implori decanul să nu-l exmatriculeze. Plângi când își ia diploma de absolvire, și te bucuri că ce-i rău a rămas în urmă. Într-o zi, el îți spune ca printre altele că azi va veni acasă cu Maria. Sau cu Elena. Sau cu Ecaterina.

Și nu minte. Vine cu Maria. Și vine cu regularitate. Iar atunci când Maria nu vine la tine, fiul tău merge la ea. Și se plimbă eu ea. O întâlnește sau o petrece. Sau pur și simplu vorbește cu ea la telefon. Maria se consideră foarte deșteaptă și îl educă pe fiul tău. Îi spune că ultima cămașă pe care i-ai dăruit-o nu se combină cu puloverul ales de ea.

Că nu are o coafură frumoasă. Că nu câștigă prea mult. Și că ea vrea să se mărite.

«CE? CE VREA EA? Să se mărite? Să se ducă cât mai departe de fiul meu», — te gândești tu. Dar cu voce spui doar: «Poate ar trebui să mai așteptați? Luați un apartament, trăiți separat». Maria celebrează prima victorie, tu – prima înfrângere.

Camera lui a rămas pustie. Au rămas doar cărțile, jucăriile, canapeaua veche și medaliile de la sport. Acasă nu mai vine să doarmă. Mai vine ziua pentru câteva ore, pentru a mânca și a ne spune că totul este bine. Tu te pregătești o săptămână întreagă înainte de venirea lui, pui pe masă 100 de feluri de mâncare, și speri că va rămâne măcar azi acasă. Dar el oricum pleacă la ea.

Și vine tot mai rar. Iar într-o zi te anunță că se căsătoresc în curând. Că sunt mari și au decis. Strângi din umeri. Îi întrebi pe ce dată. Zâmbești. Noaptea, în timp ce soțul doarme, revezi albumele cu fotografii.

Băiețelul tău scump nu mai este al tău. Și nu va mai fi niciodată. Acum el este soțul ei, care va mânca borș făcut de ea, va purta cămășile dăruite de ea, va merge în concediu la mama ei…

sursa: ecolady.eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*