M-am măritat tânără, dar fericirea a durat prea puțin. La 6 luni de la nuntă, soțul meu a dispărut. Am aflat adevărul abia dupa 70 de ani… ȘI NU AM ÎNTELES DE CE s-a întâmplat asta. De ce tocmai MIE?

Ani de zile, am ascuns un secret teribil. Deși zâmbeam, în sufletul meu era o dramă. M-am măritat tânără, dar fericirea a durat prea puțin. La 6 luni de la nuntă, soțul meu a dispărut. Am aflat adevărul abia dupa 70 de ani… ȘI NU AM ÎNTELES DE CE s-a întâmplat asta. De ce tocmai MIE?

Totul s-a întâmplat în 1944, cu iubirea vieții mele. Doar ce ne căsătorisem și a aflat vestea: era chemat în armată, în Al Doilea Război Mondial. Știam că o îi fie greu, știam cât e de periculos, dar ne-am îmbrățișat înainte să ne despărțim, convinși că o să ne revedem curând. Eram sigură că fericirea mea o să continue când el o sa se întoarcă.

În primele luni nu am primit nicio veste de la el. Dar mulți nu puteau să trimită scrisori din război. Aveam speranță și mă rugam. Am așteptat o minune. Ani de zile am așteptat…

Cu timpul, am ajuns la concluzia că el chiar nu mai vine. Dar abia după 70 de ani am aflat ce s-a întâmplat, de fapt. Soțul meu chiar își pierduse viața în timpul războiului, cum mulți bănuiau.

Dar când am aflat cum s-a întâmplat totul, am fost copleșită… A fost împușcat în avionul pe care îl pilota. Așa rănit cum era, a încercat, cu ultimele puteri, să manevreze avionul ca să nu se prăbușească peste un sat. Ultimele lui gânduri au fost să salveze acei oameni care locuiau acolo. Când am aflat asta, am știu că m-am măritat cu bărbatul potrivit.

Elena: „Am 18 ani și sunt într-o relație de 3 ani. Eu nu am avut niciodată relații intime cu alți bărbați în afară de el. Într-o zi a venit la mine și când am văzut ce-mi face am încremenit..” Cumplit ce i s-a întâmplat. :O Culmea, la mijloc e chiar MAMA băiatului

Dragă Adela,
Mă numesc Elena, am 18 ani. Am o relaţie de 3 ani, iar acum am ajuns într-un impas, la început totul era bine, iubitul meu îşi făcea oricând timp să vorbim, chiar dacă nu ne puteam vedea. După o perioadă, cam de 6 luni, a început să îmi găsească tot felul de motive de despărţire pentru a putea fi cu altele apoi mă căuta şi ne împăcam şi aşa era mereu.

El pleca, apoi se întorcea şi eu îl iertam. După aproximativ 2 ani de relaţie de acest fel, el a luat hotărârea să ne mutăm împreună, deşi tot timpul părinţii mei au fost împotriva lui pentru că avea momente când mă agresa verbal.

Dar totuşi, în ciuda părinţilor mei, am acceptat şi el era pornit să ne căsătorim imediat ce fac 18 ani. Totul s-a terminat brusc, după 6 luni în care am stat în aceeaşi casă, acum 3 luni, când părinţii mei au spus că îmi fac o vizită, el fiind iniţial de acord, atunci când a auzit că ei sunt pe drum, şi-a făcut bagajele şi a plecat pe motiv că nu mai suportă să stea închis la bloc. După asta, în următoarele 2 săptămâni, îmi răspundea rar, spunea mereu că este ocupat.

Şi găsea tot felul de motive pentru a nu-mi răspunde. Apoi m-am dus la el acasă, ajutată de mama lui şi a reacţionat destul de urat, spunându-mi că mai bine nu veneam. Ulterior, am găsit mesaje cu diferite fete la el în telefon şi pe reţelele de socializare şi m-am luat de una dintre acele fete, iar el a ajuns să fie foarte violent atât fizic cât şi verbal. L-am lăsat aşa fără să vorbim o lună, timp în care am ţinut legătură cu mama lui.

După această lună, el a aflat de la mama lui că am fost însărcinată şi am pierdut sarcina şi m-a căutat sub pretextul că să îi dau dovadă că a fost copilul lui, el ştiind că nu am avut niciodată legături cu alţi bărbaţi în afară de el. M-a chemat la el şi m-am dus, iar după 2 zile mi-a spus să merg acasă că nu se simte liber cu mine stând în permanență lângă el şi i-am făcut pe plac (menţionez că în aceste 2 zile am încercat să nu îl agasez şi mi-am petrecut mai mult timp cu mama lui, lăsându-i libertate, chiar dacă stăteam în casă cu el).

În acest timp el vorbea cu o alta de care îmi spusese şi îmi arătase ceva mesaje şi când a văzut că m-am supărat a spus: „vorbesc şi cu altele că aşa îmi place, dar tot acasă mă întorc, iar pe tine te las doar când începi să ai tupeu cu mine” (la el a avea tupeu cu el înseamnă să nu pot să îmi impun punctul de vedere, chiar dacă ştiu că am dreptate, să nu cumva să îndrăznesc să îl contrazic în vreun fel).

După o săptămână în care abia mi-a răspuns la un apel sau un mesaj, mi-a cerut să vin la el iarăşi şi m-am trezit întoarsă din drum că mai bine mă duc a doua zi. M-am supărat foarte tare şi i-am spus că mă iau de fata cu care mai vorbea, iar el s-a atacat şi mi-a făcut un scandal monstru la telefon pe motiv că am tupeu cu el şi îl ameninţ cu asemenea lucruri, şi totuşi m-am luat de respectiva pentru că nu mai suportam. De atunci nu am mai vorbit cu el.

Îl iubesc foarte mult, am văzut în el un altfel de om, faţă de cum vrea să pară, chiar dacă este foarte autoritar, am pus atitudinea lui pe seama experienţelor din copilărie, a fost părăsit de tată de la o vârstă foarte mică şi am încercat mereu să îi fiu aproape ca nu cumva să se simtă părăsit şi de mine. Nu ştiu cum şi ce să fac în acest moment.

Adela răspunde:

Dragă Elena,

Îmi pare rău că trebuie să-ți spun, dar acest băiat profită de naivitatea și de bunătatea ta. Dacă el a avut traume în copilărie, nu înseamnă că trebuie să ai și tu, dacă mai rămâi mult în relația asta. Felul în care se poartă cu tine este inadmisibil, dar tu nu ai de unde să știi, pentru că nu ai mai avut alte relații cu care să faci comparație.

Mai bine că ai pierdut acea sarcină, ca să nu fii nevoită să rămâi legată de el toată viața. Mama lui îi ia apărarea, pentru că este mama lui, dar sunt sigură că nici ea nu e prea fericită cu modul lui de a fi. Sfatul meu este să te ții cât mai departe de el, să trăiești de acum înainte ca și cum nu ar exista. Spui că îl iubești și așa ceva ar fi greu pentru tine, dar dacă vei rămâne alături de el, te va chinui în același mod bine-cunoscut pentru totdeauna.

Dacă îți vei permite să fii liberă, vei vedea că există și altfel de băieți, care știu cum să respecte o fată și care să te facă să simți că ești fericită și iubită. De asemenea, te sfătuiesc să faci toate eforturile pentru a-ți câștiga singură existența, pentru a nu fi niciodată dependentă de bărbatul de lângă tine din punct de vedere material.

Așa e cel mai bine. Ești foarte tânără, du-te la facultate, ia-ți și un job dacă e nevoie. Construiește-ți un viitor. Nu te înhăma la o familie, și aia cu probleme, de pe-acum. Bucură-te de viață, ai tot timpul să ai griji și probleme mai târziu. Anii aceștia frumoși vor trece ca o clipă și nu se vor mai întoarce înapoi. Acum e momentul să-ți construiești temelia vieții, pe care să o construiești apoi exact cum vrei tu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*