Florin și-a părăsit soția pentru amanta Larisa. La scurt timp, aceasta a plecat cu un bărbat bogat, iar el s-a recăsătorit cu o altă femeie. Era a doua nevastă… până într-o zi când a primit un telefon! Incredibil cine erau, de fapt, femeile din viața lui

Sunt înrobit de iubirea pentru o diavoliță
Pentru femeia fatală Larisa, am părăsit două soții și o logodnică, pe scurt… mi-am distrus viața și le-am distrus-o și femeilor care m-au iubit și mi-au fost alături. Doamne, parcă eram nebun! De câte ori apărea Larisa în viața mea, mă tulbura atât de tare, încât nu mai conta nimic altceva. în cele din urmă, mi-am primit pedeapsa: m-am însurat cu ea!

De un deceniu, sunt atât de îndrăgostit de Larisa, încât, pentru a fi cu ea, am făcut sacrificii incredibile și m-am lăsat depersonalizat. Sufăr enorm, acumulez frustrări și agonizez, dar, cu toate astea, nu concep viața fără ea. Sunt vrăjit de această diavoliță…

Se spune că dragostea ia mințile oamenilor, iar în cazul meu este complet adevărat. Afirm asta fiindcă numai un om nebun, care nu mai judecă normal, putea să facă tot ceea ce am făcut eu pentru Larisa. Practic, de când am întâlnit-o pe această femeie, viața mea a fost dată peste cap. Ca să pot fi cu Larisa, m-am trecut pe mine însumi în subsidiar și am urcat-o pe ea pe un piedestal. în decurs de zece ani, am făcut pentru ea o mulțime de lucruri nesăbuite și chiar absurde, alternând rarele momente de fericire cu cele de cumplită suferință…

Atunci când am cunoscut-o pe Larisa, aveam 32 de ani și eram căsătorit, de cinci ani, cu Maria, alături de care dusesem o viață destul de liniștită. Nu foarte spectaculoasă, dar o viață liniștită. Existau pace și armonie în familia noastră, iar asta însemna mult. Plănuiam să concepem un copil, când, în acea perioadă, la mine în firmă a apărut Larisa, o tânără incredibil de frumoasă și sexy, după care, în scurt timp, tuturor colegilor li se scurgeau balele.

Deși îmi iubeam soția și îi fusesem fidel, trebuie să recunosc că imaginația mea o luase razna. în gândurile mele tainice și păgâne avusesem parte de câteva fantezii erotice sublime împreună cu Larisa, ceea ce mă făcea ca, uneori, când o priveam, să mustăcesc șugubăț. Nu îmi dau seama ce avea – și ce are – atât de special fata asta, însă ca bărbat, odată ce ai văzut-o, ești imediat atras de ea ca de un magnet. Chipul ei cu trăsături angelice și trupul cu moliciuni unduite lasciv nu-ți mai ies din minte.

— Larisa, spune-mi: tu ai vreun vis? am întrebat-o într-o bună zi, când stăteam la o șuetă în pauza de țigară. Care este visul tău?
— Da, Florin, am un vis de-o viață! a răspuns ea cu entuziasm. Vreau să văd piramidele din Egipt!
Zicând asta, m-a privit direct în ochi, de parcă mi-ar fi citit gândurile nebunești. S-a dezumflat imediat însă, pierzându-și interesul.

— Dar nu cred că îmi voi vedea visul cu ochii prea curând, Florin! O excursie la Cairo costă o mică avere.
— și dacă ți-aș îndeplini eu visul, Larisa? Ce ai spune? m-am trezit exclamând deodată.

Nu știu ce mă apucase. Cuvintele îmi ieșiseră pur și simplu fără să gândesc. O priveam pe fascinanta fată din fața mea de parcă aș fi fost hipnotizat. Nu-mi puteam lua ochii de la ea, în timp ce ea îmi susținea privirea cu îndrăzneală, zâmbind insinuant.
— Dar tu ești căsătorit, Florin! Poți să faci asta pentru mine?

Ei bine, puteam! Așa cum banala discuție cu Larisa luase o turnură incredibilă, tot așa și ordinara căsnicie cu Maria avea să ia o întorsătură uluitoare. De parcă aș fi fost lovit de trăsnet drept în cap și mi-aș fi pierdut mințile pe loc, în chiar acea seară, după ce am făcut dragoste cu Larisa, am mers acasă și mi-am anunțat soția că divorțez.

Biata Maria, inițial a crezut că e o farsă, apoi, după ce s-a convins că nu era, a leșinat. La orice se aștepta, numai la asta nu! După cât de bine ne înțelegeam și tocmai când plănuiserăm să devenim părinți, eu aruncam bomba, anunțând-o, din senin, că m-am îndrăgostit de altcineva.
— Vai de tine,Florin! a șoptit soția mea printre lacrimi, auzind despre ce era vorba. îți plâng de milă, crede-mă! 0 să ajungi rău de tot!

Eram prea vrăjit de Larisa pentru a lua în seamă avertismentul Mariei, așa că mi-am văzut de noua mea viață alături de focoasa iubită. Iar această nouă viață, după revenirea din excursia de vis în Egipt, presupunea distracție la greu și amor pe săturate.
Mă simțeam stăpânul lumii văzând privirile invidioase ale colegilor de muncă sau cele pofticioase ale bărbaților care întorceau capul pe stradă după Larisa. Trăiam zile minunate, îmi venea să strig de fericire.

Din păcate însă, această fericire nu avea să dureze decât doi ani. Vara următoare, la întoarcerea dintr-o altă excursie, în Grecia, Larisa, cu care tocasem o avere, avea să mă părăsească. N-a contat că i-am oferit, pe bani grei, vacanțe de huzur în Cairo și Corfu, n-a contat nici faptul că am plătit două mii de euro pe lucrarea sa dentară, n-au mai contat nici cinele la restaurante de lux, nici weekendurile romantice și nici cadourile scumpe. Cât despre motivul despărțirii, invocat de iubita mea, acesta era unul de-a dreptul halucinant:

— îmi pare rău, Florin, dar mă simt tot mai îngrădită, n-am libertate de mișcare! Suntem tot timpul împreună, simt că mă sufoc.
— Bine, dar la piramidele egiptene, unde erau 45 de grade, nu te mai sufocai? i-am răspuns răutăcios, stupefiat de ceea ce auzeam.

Am suferit enorm după ce Larisa a ieșit brusc din viața mea, mai ales că nu dăduse niciun semn că ar fi nemulțumită de ceva, ci dimpotrivă, era mereu veselă, iar eu mă gândeam deja la căsătorie. Dar, până la urmă, ce puteam face? S-o țin cu forța?

Chiar a doua zi, Larisa și-a dat demisia de la firmă, și dusă a fost. N-am mai știut nimic de ea până când un coleg de birou mi-a zis că a zărit-o într-un Mercedes de teren ultimul răcnet, la volanul căruia se afla un baștan cu lanț de aur la gât, gros cât degetul, de prost-gust. Pasămite respectivul nu o încorseta, ci îi oferea libertatea de care ea avea nevoie ca de aer…

Trecuseră patru luni de când adorabila, dar totodată parșiva mea iubită mă părăsise, iar între timp eu o cunoscusem pe Ioana, o femeie super de casă, ale cărei hobby-uri erau gastronomia și dragostea. Cum aceasta mă răsfăța cu mâncăruri alese și cu partide de amor zi și noapte, și cum își dorea enorm un copil, am decis să mă însor cu ea.

însă, cu puțin timp înainte de nuntă, am primit un telefon care avea să mă debusoleze complet. Cea care mă sunase era, spre colosala mea uimire, Larisa. Spunea că e singură, că între timp a reflectat și a realizat ce greșeală a făcut părăsindu-mă.
— Te rog, iartă-mă, Florin! și-a încheiat ea monologul. Mai dă-mi o șansă! Hai să fim din nou împreună, Florin! îți promit că te voi face fericit!

Ei bine, nu am spus încă, dar o spun acum: deși îmi făcuse o figură extrem de urâtă în urma căreia suferisem ca un dobitoc mușcat de tăuni până la sânge, nu reușisem să mi-o scot din inimă și din minte pe Larisa. Chiar dacă Ioana se străduia din răsputeri să mă răsfețe din toate punctele de vedere, Larisa rămăsese obsesia mea. Motiv pentru care, spre imensa deziluzie a Ioanei, i-am dezvăluit adevărul și m-am despărțit de ea.

— Vai, Florin, mi-e milă de tine, ești atât de naiv! m-a compătimit ea la plecare, imediat după ce a scos din cuptor ultima mâncare gătită pentru mine, o delicioasă rață pe varză. Nu-ți dai seama că, dacă te-a lăsat o dată, femeia asta te va lăsa și a doua oară?
Nu, nu-mi dădeam seama de asta, deși cuvintele sale îmi aminteau de cele ale fostei soții, așa încât am reluat relația cu Larisa fără a-i cere explicații legate de baștanul cu jipanul.
— Eu și Toni eram incompatibili! s-a confesat ea totuși sec. Tu ești iubirea vieții mele, Florin.

Și, timp de alți trei ani, chiar aveam să fiu, din nou, iubirea vieții sale. Larisa, care nu mai avea serviciu, s-a mutat la mine, unde trăiam din salariul meu baban de șef de cabinet. Împreună cu iubita mea am făcut alte excursii peste mări și țări, am colindat cafenelele de fițe din centru, am mers la concerte și, în gene-ral, ne-am distrat pe cinste, tocând, ce-i drept, sume uriașe. Dar, cum eu eram în culmea fericirii, iubirea și amorul Larisei fiind tot ce îmi doream, banii nu mai contau.

Apoi, deodată, aveam să mă confrunt cu un groaznic deja vu. Nitam-nisam, Larisa m-a anunțat că deunăzi îl întâlnise pe profesorul Brener, un tip care îi predase filosofia în facultate și cu care fusese pe cale să aibă o relație, dar pe care i-l suflase o altă studentă. Iar acum, revăzându-l după un car de vreme, iubita mea simțise din nou un impuls irezistibil de a fi cu acest tip.

La despărțire, Larisa a ținut iar un monolog absurd, din care finalul a fost stupefiant.
— Brener este un bărbat absolut fascinant prin eclectismul său! Când întâlnești un așa om, nimic nu mai contează, nu poți să te opui chemării lui, înțelegi, Florin?
— înțeleg, Larisa! i-am răspuns furios. înțeleg că ești bolnavă, ești nebună de legat, iar eu am fost un mare, mare prost. Adio!

Încă o dată, după plecarea Larisei, am fost dărâmat. Am fost la pământ, ruinat trupește și pustiit sufletește. Am început să beau, ca să o uit, dar în zadar. Cu cât beam mai mult, cu atât mai mult îmi invada simțurile, și mai tare sufeream. Eram în continuare sub vraja ei, și numai apariția Mioarei în viața mea avea să mă readucă pe linia de plutire.
Mioara, o femeie, blândă și îngăduitoare, mi-a pansat rănile, m-a oblojit cu răbdare, iar peste o jumătate de an de relație puteam spune că mi-am revenit din șoc și că trecusem peste Larisa. Puteam spune, însă, de fapt, nu trecusem…

M-am căsătorit cu Mioara și am dus, aproape un an, o viață liniștită, fără suișuri sau coborâșuri. Ne propuseserăm să avem copii și lucram la asta, când, din senin, m-am pomenit cu un telefon de la Larisa. Ca și după prima sa fugă, ea mă suna, spășită, rugându-mă să o iert și mă văd cu ea de urgență, pentru că are mare nevoie de mine.

Deși simțeam ce avea de gând, deși știam că mă joc cu focul, nu am putut rezista tentației de a o vedea din nou. Vraja pe care această ființă imposibilă, dar fermecătoare o aruncase asupra mea nu se risipise. Așa că am ajuns într-o cameră de hotel, unde am făcut dragoste ca sălbaticii, cu furie.
— Profesorul Brener este impotent! mi s-a confesat, din nou, Larisa. Tot tu ești iubirea vieții mele, Florin.

De data asta, cum eram pățit, mi-am luat măsuri de prevedere. Astfel, i-am pretins celei pe care – trebuie să recunosc – o iubeam în continuare cu disperare ca, înainte de a ne căsători, după cum spunea că își dorește, să rămână însărcinată. Ea a fost de acord, astfel că am divorțat de biata Mioara, iar peste câteva luni eram însurat cu Larisa, care purta în pântec copilul meu. N-am să uit niciodată durerea sfâșietoare imprimată pe chipul Mioarei atunci când i-am dezvăluit, cu sinceritate, care era povestea cu femeia de care eram vrăjit.

Ca și Maria și Ioana cu ani în urmă, Mioara m-a compătimit la despărțire.
— Vai de tine, Florin, cât de prost ești! Lași o femeie serioasă și de casă, ca mine, care te iubește, pentru o profitoare care își bate joc de tine!

În sinea mea, știam că Mioara avea dreptate. Ea era chiar o femeie pe cinste, de încredere și mă iubea, în timp ce Larisa îmi dăduse cu piciorul, în două rânduri, după ce mă folosise. Dar, încă o dată repet, eram fermecat de Larisa, așa că nu puteam să nu îi dau o nouă șansă, mai ales că acceptase să îmi dăruiască un copil.

Au urmat trei ani fericiți, în care am trăit din nou clipe magice, de iubire trup și suflet alături de Larisa. între timp, a apărut și băiețelul nostru, Dragoș, așa încât eram convins că, de data asta, trăsesem asul câștigător mizând pe Larisa. însă, încă o dată, mă înșelam…

Pe măsură ce Dragoș creștea, am observat că iubita mea soție nu mai răspundea la fel de prompt chemărilor mele la iubire. Ba, mai mult, cu timpul, raporturile noastre intime, care pentru mine au constituit întotdeauna un deliciu, s-au rărit atât de mult, încât eu și soția mea ne iubeam de maximum două ori pe lună. Cum puteam să fiu mulțumit cu asta, când înainte de căsătorie ne iubeam aproape zilnic?

— Larisa, de ce ești așa rece cu mine? am întrebat-o într-o seară, în care copilul dormea, iar eu speram să o seduc, dar ea m-a respins ca de obicei.
— Nu am chef de amor, Florin! s-a răstit ea la mine. Poți să înțelegi?
— Pot să înțeleg, însă tu poți să înțelegi că te doresc enorm și că mă urc pe pereți de dorință? i-am răspuns furios.
— Bine, și ce vrei să fac eu? Am dreptul la libertatea de exprimare și la liberul-arbitru, așa că nu mai insista! Lasă-mă în pace!

N-am mai insistat, ci am lăsat-o în pace, ceea ce, din păcate, a devenit un obicei. De fiecare dată când încerc acuplarea, soția mea afirmă că nu își dorește. Ce pot face? Sufăr enorm, acumulez frustrări și agonizez, dar, cu toate astea, nu concep viața fără Larisa.

Tu ce parere ai? Lasa-ne raspunsul tau in rubrica de comentarii de pe Facebook!

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*