FEMEIA are 3 COPII, i-a NĂSCUT PE TOȚI, i-a FĂCUT cu SOȚUL ei, dar la ANALIZE a aflat că NU EA E MAMA lor: ,,Am în mine PROPRIA MEA…”. Un caz unic în lume. Nimeni nu credea că e posibil așa ceva

Cazul Lydiei Fairchild a făcut furori în lumea medicală. Motivul este unul care, la prima vedere nu pare a avea logică: e mama propriilor copii, dar în același timp NU ESTE. Iată cum a fost posibil așa ceva.

Lydia Fairchild s-a despărțit de soțul său după ce au avut un copil împreună, și totuși, apoi au mai conceput doi copii. Ea avea 22 de ani atunci când a avut primul copil împreună cu Jamie Townsend. Un an mai târziu cei doi vor mai avea un copil, și peste un an ea va fi din nou însărcinată, deși cei doi s-au despărțit iar. Femeia nu avea o slujbă stabilă, așa că a fost nevoită să aplice pentru ajutor social.

Dar lumea ei se va da peste cap atunci când va fi nevoită să facă teste de paternitate, care testează din oficiu și mama, la cererea autorităților. Acesta au dovedit că deși Jamie era tatăl, ea nu era mama copiilor săi. Testul ADN arăta că între ea și copiii ei nu exista nicio potrivire genetică!

La 2.500 de mile depărtare, Karen Keegan, o profesoară de 52 de ani, pățea același lucru: conform testelor ADN, copiii ei nu erau ai ei! În acest al doilea caz medicii au cerut ajutorul unui coleg mai în vârstă care a sugerat că ar putea fi un caz de CHIMERA.

O persoană cu CHIMERA este cineva care are două identități genetice complet diferite în același timp, două seturi de ADN! Se crede că o chimera se formează atunci când două ovule fertilizate fuzionează și devin unul singur, acest lucru petrecându-se foarte devreme în dezvoltarea lor.

După ce povestea lui Karen a ajuns în ziare, cele două s-au întâlnit și au înțeles că li se întâmplă același lucru. După analize amănunțite ele au putut dovedi în instanță că sunt mamele propriilor copii. Dar cazurile lor au devenit celebre. Oare câte astfel de persoane au Chimera, dar nu vor afla niciodată acest lucru?

Iată un material video despre această poveste ciudată:

CITESTE SI:
Doamna Nicolae ii primea in clasa ei pe toti copiii cu probleme, care invatau greu. In cateva luni, toti reuseau sa scrie si sa citeasca corect. Ca premiu le dadea un pui din planta pe care o tinea in clasa. Si eu am primit unul. Ne-am revazut cu totii la inmormantarea ei si mi-au cazut ochii pe o coroana. Cand am vazut ce scria pe ea..

Învățătoarea care făcea miracole în clasa ei. Avea un secret – o plantă îi ajuta pe copii să învețe
Un bărbat a vrut să amintească tuturor de învățătoarea care i-a schimbat viața, așa că a povestit cum a învățat el să citească și să scrie datorită acestei doamne.

“Când eram eu mic, mai toți părinții ce aveau copiii cu probleme de învățare își înscriau copiii în clasa doamnei Nicolae. Mulți ajungeau în clasa a III-a și tot nu știau să scrie și să citească.

Și eu aveam probleme. Nu reușise nimeni să mă facă să învăț.
Doamna Nicoale era tânără și plină de energie. Nu știu cum făcea, dar toți copiii care intrau în clasa ei învățau, în mod miraculos să scrie și să citească foarte repede. Pe doamna Nicoale o ajuta și Veronica.

Cine era Veronica? O plantă pe care o aveam în clasă. Era o plantă cățărătoare cu flori frumoase.
În fiecare an, doamna Nicolae dăruia celor care învățau să citească și să scrie câte un pui de al Veronicăi. Doamna Nicolae se îngrijea ca în fiecare an să taie câteva frunze, să le “prindă” și să le planteze în ghivece mici.

Nu era elev să nu așteapte cu nerăbdare să primească un pui de la Veronica. Ziua în care primeai ghiveciul era una solemnă. Trebuia să dai un nume plantei și să îl scrii pe ghiveci.
Nu o să uit niciodată ziua în care am primit și eu ghiveciul meu. Eu îi pusesem numele mamei male, Roza și eram tare mândru că primisem ghiveciul, eram printre primii băieți din clasă care primise marea onoare.

Până la sfârșitul anului școlar, aproape toți copiii primiseră ghiveciul. Până și Bogdan, care avea cele mai mari probleme la începutul anului își primise ghiveciul.
În vacanța de vară, am promis cu toții că îi vom scrie doamnei Nicolae și îi vom povesti de plăntuțele noastre. Ne-a spus să folosim dicționarul dacă nu știm cum se scriu anumite cuvinte.

Toată vara am avut grijă de Roza. Am udat-o, i-am rupt frunzele uscate și am avut grijă să nu se usuce. Când a venit vremea rece am dus ghiveciul în casă, pe pervazul geamului.
Anii au trecut, Roza mea a făcut și ea pui, exact ca Veronica. I-am luat și i-am plantat în ghivece separate. Tata îi lua și îi vindea la el la serviciu. Cu banii obținuți cumpăram pământ bun și ghivece noi. Cu timpul, mi-am deschis o mică afacere.

Datorită Veonicăi am devenit extrem de interesat de plantele decorative. Tata m-a încurajat tot timpul.
Într-o zi, ani mai târziu, am primit un telefon care mă anunța că doamna Nicolae a murit. Am simțit că trebuie să merg la înmormântare.

Au venit aproape toți elevii pe care i-a învățat să scrie și să citească. Veronica a fost și ea prezentă, unul dintre foștii mei colegi a adus-o și a pus-o lângă coșciug.
S-a vorbit frumos despre doamne Nicolae, oamenii au plâns aducânu-și aminte de momentele frumoase trăite alături de ea.

Bogdan, unul dintre ultimii băieți care și-a primit ghiveciul acum mulți, mulți ani a spus că de fiecare dată când citește eticheta unui produs în supermarket își aduce aminte de doamna Nicoale. Tot el a lăsat o coroană superbă. Pe ea era atașat mesajul “Dacă poți să citești asta, mulțumește-i unei învățător. Mulțumesc, doamna Nicoale.”

Tu ce parere ai? Lasa-ne raspunsul tau in rubrica de comentarii de pe Facebook!

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*