„Când aveam 15 ani m-am îndrăgostit de DANIEL, iar după 6 luni de relație am ajuns în pat. El nu a vrut să facem dragoste, ci a zis că mă așteaptă până la 18 ani să ne căsătorim. Și am rămas virgină până în noaptea nunții, doar că nu am făcut amor cu el, ci cu alt bărbat.” De neimaginat ce s-a întâmplat și prin ce trece tânăra acum

Dragă Adela,
Am aproape 21 de ani şi sunt căsătorită de aproape 4 ani. În adolescenţă, când aveam 15 ani, m-am îndrăgostit de un băiat cu 5 ani mai mare. După vreo 6 luni de relaţie cu acest băiat (Daniel) am ajuns în pat, dar când să o facem (dragoste) el a zis că nu vrea să o facem dacă nu suntem căsătoriţi şi că mă va aştepta până o să împlinesc 18 ani şi o să ne căsătorim (şi am rămas virgină până în noaptea nunţii, doar că nu a fost el bărbatul cu care m-am căsătorit).

Dar după vreo 2 luni, a plecat în Spania, deşi eu nu eram de acord şi m-am despărţit de el. El m-a tot căutat mi-a trimis tot felul de cadouri, dar eu nu am mai vrut să vorbesc cu el, deşi îl iubeam enorm şi încă îl mai iubesc. Pentru ca să pot să îl uit, am decis să mă căsătoresc.

Pe soţul meu îl iubesc şi avem o relaţie destul de frumoasă, zic eu. Dar, deşi aş fi vrut să-l uit pe Daniel, nu l-am putut uita. Înainte de a face nuntă acum 4 ani, Daniel încă mai spera la mine şi m-a căutat, dar eu l-am respins şi i-am întors spatele. După 3 ani, adică anul trecut, s-a căsătorit şi el.

Mă gândesc la el tot timpul, de multe ori îl visez. Nu ştiu ce să fac. Îmi doresc foarte mult să mă întâlnesc cu el, să fim măcar o noapte doar noi doi. Ce mă sfătuiești să fac, să îl caut?

Adela răspunde:
Draga mea,
Dacă îl doreai atât de mult pe Daniel, de ce l-ai respins cu strășnicie în toți acești ani? Eu cred că atunci erai cea adevărată, iar acum nu mai ești. Probabil că traiul în comun împreună cu soțul tău te-a făcut să pierzi acea fascinație a începutului unei iubiri, când suntem îndrăgostiți și totul are mai mult sens.

Într-o relație extrem de apropiată, cum este o căsătorie, începi să-l vezi pe cel de lângă tine ca pe un om obișnuit. Îi cunoști toate tabieturile, unele nu prea plăcute, îl vezi ciufulit, neîngrijit. Își pierde acea aură de mister și fascinație cu care te-a cucerit. Chiar dacă ți-e bine cu el, te trezești că ți-e dor de minunatul început.

Ce ai făcut tu? Treptat, te-ai apucat să proiectezi asupra lui Daniel toate aceste dorințe ale tale din subconștient. Ți se pare că, dacă l-ai întâlni pe Daniel, ai atinge din nou acel ideal. L-ai transformat într-un simbol. Pentru tine, Daniel înseamnă toată pasiunea și intensitatea unui început de iubire, așa cum îți dorești tu. Dar, atenție: Daniel din mintea ta nu este neapărat una și aceeași persoană cu Daniel din realitate. S-ar putea ca, dacă ai reuși să-l întâlnești în carne și oase, să ai o dezamăgire cruntă, care să te marcheze.

Dacă vrei neapărat să te convingi, n-ai decât să-l cauți, dar să nu-ți faci foarte mari iluzii. În primul rând, vei arăta ca o femeie nehotărâtă și disperată – pentru că, după ce te-ai ținut tare în toți acești ani, acum brusc te-ai răzgândit. Apoi, poate că el chiar își iubește nevasta. Ești sigură că mai are aceeași dragoste față de tine ca acum cinci ani?

Tu ce parere ai? Ce sfat i-ai oferi? Lasa-ne raspunsul tau in rubrica de comentarii de pe Facebook!

Citeste si:

Dragă Adela,
Am 27 de ani și stau cu un bărbat însurat care are 47 de ani și îl iubesc foarte mult. El cu soția lui nu au relații intime de un an și ceva și dorm în camere separate. Toată săptămâna el e mereu cu mine, doar sâmbătă e acasă până duminică și după din nou cu mine. Nu știu ce să fac că… Eu sufăr foarte mult și câteodată nu reușesc să înțeleg situația el spune că nu o iubește, doar o respectă și îi vrea tot binele din lume și pentru multe motive nu poate să plece de acasă chiar dacă eu sunt ce-a mai importantă persoană pentru el. E foarte sincer și grijuliu cu mine și face tot posibilu să mă vadă doar că eu reușesc să stric tot! Cum ar trebui să mă comport?

Adela răspunde:
Draga mea, trebuie să-ți dai seama foarte bine ce vrei de la o relație de cuplu. Până acum, te-ai dus ”după val”, adică acolo unde te-au tras emoțiile. Din păcate, ai ajuns într-un punct în care nu ești mulțumită și suferi. Întrebarea este: merită să accepți această situație de dragul acestei relații? Pentru că e clar că el nu este dispus să schimbe nimic, din motivele lui pe care tu le știi mai mult sau mai puțin.

Situația te obligă să nu fii geloasă și să accepți relația dintre el și soția lui ca pe un dat. De asemenea, te forțează să nu-ți pui problema să ai și tu un soț într-o bună zi. În plus, îți ”consumă” cei mai buni ani, în cazul în care nu va dura la nesfârșit. Iar dacă va dura, nimic nu se poate schimba. Evident că nu-ți convine așa ceva. Chiar dacă momentele în care vă întâlniți sunt pline de afecțiune și el se poartă frumos cu tine, nu-ți oferă un cadru în care să simți că ești pe calea cea bună în viața ta.

Bineînțeles că vrei și tu o familie, un soț – e dreptul tău. Și, dacă el vrea să te păstreze ca pe o anexă, să nu se mire că tu mai scapi câte o scenă din când în când. Nu e vorba că strici totul, nu te mai simți vinovată. Normal ar fi ca el să-ți ofere libertatea de a avea și tu o relație așa cum îți dorești, dacă el nu poate să fie cu tine în totalitate.

Mă tem că, pentru a-ți regăsi liniștea, va trebui să-ți redefinești nevoile sentimentale și să decizi dacă vrei să mai continui în același fel cu el, sau în cu totul alți termeni. Adică, să ai momentele tale în care el să nu știe ce faci, să nu-i mai dai raportul ca unui soț, pentru că el nu dorește să fie soțul tău. Iar, dacă nu-i convine, să fii capabilă să renunți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*