Aveam 9 ani, stateam in banca mea si coloram. La un moment dat am simtit ceva ud pe pantaloni. Am crezut ca mor de rusine…

Un barbat a tinut sa aminteasca prietenilor sai de pe retelele sociale despre bunatatea si candoarea pe care a intalnit-o in copilarie exact cand se astepta cel mai putin.

“Aveam noua ani cand stateam in banca mea si coloram la ora de desen. Colegul meu de banca era bolnav si nu venise in ziua aceea. Eram doar eu, blocul de desen si acuarelele. La un moment dat, nu stiu de ce si cum, am simtit ceva umed pe pantaloni. Usor, dar sigur sub mine a inceput sa se formeze o baltoaca. Facusem pe mine.

Inima mi-a luat-o la goana. Nu stiu cum a putut sa se intample asta. Nu mi se mai intamplase niciodata. Ma temeam ca cei din clasa o sa rada de mine, in special baietii. Fetele n-o sa mai vrea sa discute niciodata cu mine. Imi batea inima nebuneste. Ce sa fac? Am inceput sa ma rog, imi venea sa plang.

Invatatoarea m-a vazut ca eram cu capul in jos si s-a indreptate catre banca mea. Am simtit ca ma sufoc. M-am gandit ca o sa mor de rusine, sigur m-a descoperit. Intre timp, o colega de clasa se intoarse de la tabla cu un pahar de apa proaspat pentru pensule si i-a luat-o inainte invatatoarei.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar colega mea s-a impiedicat si a varsat paharul cu apa exact in poala mea.

M-am prefacut ca sunt suparat, desi ii multumeam in gand. In loc sa ajung ciuca bataii de joc a tuturor, toata lumea ma privea cum compatimire. Toti au sarit sa ma ajute. Colega mea a fost certata de toata lumea.

La sfarsitul orelor, dupa ce a plecat toata lumea, m-am dus la colega mea si i-am soptit:

– Ai facut-o intentionat, nu?

– Si eu mi-am udat pantalonii o data.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*