„Am iubit-o și am admirat-o de când mă știu pe Eugenia, prietena de-o viață a mamei mele. Aflată pe patul de moarte mi-a spus un lucru care mă va urmări toată viața mea. Apoi a zâmbit chinuit, iar eu am fugit imediat să-i spun cele întâmplate fiului ei, Dragoș… ” Incredibil ce s-a întâmplat cu doar câteva momente înainte ca femeia să moară

Am iubit-o și am admirat-o de când mă știu pe Eugenia, prietena de-o viață a mamei mele. Culmea este că relația mea cu mama a fost întotdeauna una tensionată; mama este o femeie frumoasă care ține la tabieturile ei și se iubește foarte mult. Nașterea mea a fost o problemă pentru ea, atât pentru silueta, cât și pentru obiceiurile ei. La numai câteva luni după ce am văzut lumina zilei, s-a întors la serviciu, și eu am fost dată în grija unei bone, o femeie foarte cumsecade, căreia am să-i fiu veșnic recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine. Totuși, nu era mama…

Veți spune probabil că asta se întâmplă des în ziua de azi, când femeile vor să aibă și ele o carieră și o viață socială. Sigur, sunt de acord cu asta, numai că, pentru un copil, apoi, pentru o adolescentă, frământată de tot felul de întrebări, o astfel de mamă nu este o fericire… Eugenia a înțeles foarte repede prin ce treceam și a încercat să se apropie de mine fără să-mi dea de bănuit, cu foarte mult tact și străduindu-se în același timp să mă facă să înțeleg că nici mama nu e de condamnat. Așa am devenit noi două cele mai bune prietene, iar ea, confidenta mea de suflet.

Ciudat este însă că mama a început să fie geloasă pe ea și, la un moment dat, era cât pe ce să rupă relația. E adevărat, eu la Eugenia am alergat atunci când m-am îndrăgostit prima oară, tot cu ea m-am sfătuit când m-am despărțit dintr-o prostie de iubitul meu și tot la ea am dat buzna atunci când m-am hotărât să fac dragoste pentru prima dată în viață…

Eugenia era oricând disponibilă pentru mine. Îmi amintesc că atunci când m-am despărțit de Ioan, un iubit de-al meu, ea era în spital, pentru niște analize, și tot m-a ascultat cu toată atenția și a încercat să mă ajute să depășesc această criză. Ceea ce este însă mult mai bizar este faptul că Eugenia nu se înțelegea mai deloc cu fiul ei, Dragoș, care era cu patru ani mai mare decât mine și pe care eu îl văzusem doar din cauza divorțului. Eu am încercat să-i ofer prea mult, să nu se simtă altfel decât ceilalți copii din anturajul lui, și, în felul ăsta, i-am încurajat toate slăbiciunile. Tatăl lui a încercat și el să-i cumpere bunăvoința satisfăcându-i toate mofturile, și așa, în loc să se maturizeze, a rămas un copil mare. încearcă să stai de vorbă cu el, încearcă să-i fii o bună prietenă, așa cum, sper, am reușit să-ți fiu eu. Dacă l-aș ști pe mâinile tale, mi-ar fi mult mai ușor…

Cum aș fi putut să nu-i respect celei mai bune prietene poate ultima dorință? La început, mi-a fost foarte greu, nu știam ce aș fi putut să-i spun sau cum l-aș fi putut aborda pe Dragoș. Din fericire, tot Eugenia m-a ajutat în acest sens. Ea era extrem de slăbită și trebuia dusă la spital pentru diverse tratamente, așa că eu și Dragoș am început să facem asta împreună. Eu reușisem să-mi cumpăr la mâna a doua un Matiz, dar nu-mi luasem carnet. El avea carnet, deci era mult mai simplu.

La spital, stăteam amândoi ore în șir, așteptând, iar subiectele de discuție au venit de la sine. Cu timpul, am constatat amândoi că niciunul dintre noi nu este așa cum și-l închipuia celălalt, iar Dragoș a început chiar să se confeseze. Mi-a povestit aventura logodnei lui cu diva care-i sucise mințile, încerca să-și explice cum s-a putut lăsa păcălit cu atâta ușurință. I-am povestit și eu una dintre dezamăgirile mele și i-am explicat cum am reușit să trec peste suferința care m-a torturat câteva luni de zile.

— Am început să alerg mai întâi în jurul blocului. îi stârneam pe toți stăpânii de câini care ieșeau cu patrupezii la plimbare… Așa că, pe urmă, am trecut la jogging-ul prin parc. Am încercat să fac asta pe orice vreme. Nici nu-ți imaginezi ce reconfortant e un duș, după ce alergi până la epuizare… Te golești de toate gândurile și de toate relele. în ziua în care m-am pomenit alergând în același parc cu fostul meu prieten și noua lui iubită, am fost chiar fericită. Ei doi aveau niște fețe chinuite, erau doar începători într-ale alergatului, ea era machiată de parcă se ducea la un bar, nu în parc, în timp ce eu păream deja o profesionistă. Cred că asta a fost prima mea victorie. Mi-am recăpătat încrederea în mine și am mai obținut ceva: nu mai reușea nimeni să mă enerveze… Efortul pe care-l făceam alergând mă elibera de tot ce era rău în mine…

— Nu vrei să alergăm împreună? m-a întrebat Dragoș. Bănuiesc că va fi un chin pentru mine la început, pentru că eu fumez ca un turc, așa că-ți dai seama ce mă așteaptă, dar poate-mi va face și mie bine. Ce zici?

Am acceptat imediat. Eram amândoi matinali, așa că ne întâlneam la 6,30 în fiecare dimineață și alergam preț de o oră. După o vreme, pentru că starea de sănătate a Eugeniei s-a înrăutățit, m-am mutat și eu la ei, să o putem îngriji mai bine și să fie tot timpul cineva cu ea. Eu și Dragoș făceam cu schimbul: o noapte vegheam eu, o noapte, el. Găteam cu schimbul, deși aș fi putut să bag mâna în foc că el habar n-avea de așa ceva. și totuși, Dragoș era foarte priceput la o mulțime de treburi casnice.

între noi se crease o legătură cu totul specială, aș putea spune chiar că, într-o oarecare măsură, Dragoș devenise dependent de mine. Nu mai făcea nimic fără să mă consulte, nici cele mai mici fleacuri. Iar uneori mă privea cu o căldură pe care mi-aș fi dorit de multe ori să o găsesc în ochii iubiților mei…

— Draga mea, cred că un singur lucru m-ar mai putea face fericită… mi-a șoptit într-o seară Eugenia.

— Orice, fac orice pentru tine! i-am răspuns eu.

— Dragoș cred că s-a îndrăgostit de tine. Nimic nu m-ar face mai fericită decât să am o noră ca tine…

— Să nu-ți pară rău! Ai grijă ce vorbești, pentru că dorința ta se va împlini, am glumit eu, încercând să-i smulg un zâmbet de pe buze.

Eugenia a zâmbit chinuit, iar eu i-am spus lui Dragoș care este ultima dorință a mamei lui.

— Ce intuiție are mama! Eu n-aș fi îndrăznit să-ți spun niciodată că îmi placi foarte mult. Ce să mai vorbim de cererea în căsătorie! a răspuns el imediat, și pot să jur că era fericit.

Eu nu eram îndrăgostită de el pe atunci. țineam la el ca la un frate. într-un fel, asta și era pentru mine. Cum Eugenia era mama mea de suflet, Dragoș era fratele meu de suflet.

Am spus DA cu toată convingerea la oficiul stării civile. Abia așteptam să văd chipul mulțumit al Eugeniei. Am purtat la gât lănțișorul pe care ea îl primise de la fostul ei soț, în chip de inel de logodnă. Când ne-am întors acasă eu și Dragoș, Eugenia părea că se simte mai bine. A vrut chiar să bea puțină șampanie cu noi. Spre seară însă, am chemat Salvarea și am dus-o la spital. A mai trăit doar câteva zile, dar a murit fericită…

Cât timp a mai fost conștientă, ne-a ținut pe amândoi de mână și ne-a spus să avem grijă unul de altul. Dragoș a suferit enorm, se simțea vinovat pentru că se purtase ani de zile atât de urât cu mama lui.

De atunci, au trecut mai bine de șase luni și mă bucur enorm că am ascultat-o, ca de atâtea alte ori, pe Eugenia. Eu și Dragoș suntem mai mult decât soți: suntem buni prieteni, ne respectăm reciproc, ne facem confidențe și nu avem secrete unul față de celălalt. Din punctul ăsta de vedere, Eugenia este și acum lângă mine. și încă ceva: chiar dacă m-am măritat de dragul Eugeniei, acum îmi iubesc soțul și sper să fim fericiți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*